AGRAMATÍSM s.n. (Liv.) Necunoaștere a vorbirii și a scrierii corecte; (p. ext.) incultură, ignoranță. [Cf. germ. Agrammatismus, fr. agrammatisme < gr. a – fără, gramma – literă]. substantiv neutruagramatism
AGRAMATÍSM s. n. 1. necunoaștere a vorbirii și a scrierii corecte; incultură, ignoranță. 2. pierdere a capacității de a exprima cuvintele. (< fr. agrammatisme) substantiv neutruagramatism
agramatísm (a-gra-) s. n. substantiv neutruagramatism
AGRAMATÍSM s. n. 1. Necunoaștere a scrierii și a vorbirii corecte; lipsă totală de învățătură; p. ext. incultură, ignoranță. 2. (Med.) Incapacitate de exprimare gramaticală corectă. – Din germ. Agrammatismus, fr. agrammatisme. substantiv neutruagramatism
agramatism substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | agramatism | agramatismul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | agramatism | agramatismului |
plural | — | — |