AGONIZÁ vb. I. intr. A fi în agonie. [< fr. agoniser]. verbagoniza
AGONIZÁ vb. intr. 1. a fi în agonie. 2. (fig.) a fi în declin. (< fr. agoniser, lat. agonisari) verbagoniza
AGONIZÁ, agonizez, vb. I. Intranz. A fi în stare de agonie. – Fr. agoniser (lat. lit. agonisari). verbagoniza
agonizá (a ~) vb., ind. prez. 3 agonizeáză verbagoniza
AGONIZÁ, agonizez, vb. I. Intranz. A fi în stare de agonie. – Din fr. agoniser, lat. agonisari. verbagoniza
AGONIZÁ, agonizez, vb. I. Intranz. A fi în stare de agonie, a trage de moarte, a se lupta cu moartea. (Fig.) Căpețelul de lumină începu a agoniza fumegînd. EMINESCU, N. 45. verbagoniza
*agonizéz v. intr. (fr. agoniser, d. lat. bisericească agonizare). Sînt în agonie, trag de moarte. verbagonizez
agoniza verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)agoniza | agonizare | agonizat | agonizând | singular | plural | ||
agonizând | agonizați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | agonizez | (să)agonizez | agonizam | agonizai | agonizasem | |
a II-a (tu) | agonizezi | (să)agonizezi | agonizai | agonizași | agonizaseși | ||
a III-a (el, ea) | agonizează | (să)agonizai | agoniza | agoniză | agonizase | ||
plural | I (noi) | agonizăm | (să)agonizăm | agonizam | agonizarăm | agonizaserăm | |
a II-a (voi) | agonizați | (să)agonizați | agonizați | agonizarăți | agonizaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | agonizează | (să)agonizeze | agonizau | agonizară | agonizaseră |