reduceri si promotii 2018
Definitie agonisire - ce inseamna agonisire - Dex Online

agonisire definitie

AGONISÍRE s. f. Acțiunea de a agonisi. substantiv feminin agonisire

agonisíre s. f., g.-d. art. agonisírii; pl. agonisíri substantiv feminin agonisire

AGONISÍRE s. f. Acțiunea de a agonisi.V. agonisi. substantiv feminin agonisire

AGONISÍRE s. f. Acțiunea de a a g o n i s i. substantiv feminin agonisire

AGONISÍ, agonisesc, vb. IV. Tranz. A dobândi, a câștiga prin muncă. – Ngr. agonizomai (aor. agonisa) „a lupta”. verb tranzitiv agonisi

agonisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. agonisésc, imperf. 3 sg. agoniseá; conj. prez. 3 să agoniseáscă verb tranzitiv agonisi

agonisí (-sésc, -ít) vb.1. (Înv.) A munci, a trudi. – 2. A obține, a cîștiga. – 3. A economisi, a pune deoparte. -Mr.agunisescu, agunisire „a munci”, megl. angunisés, a(n)gunisiri „ a se grăbi”. Mgr. ἀγωνίξομαι, aorist ἀγώνισα „a lupta” (Roesler 563; DAR), de unde provin și it. agognare „a dori amarnic”, și în toate limbile romanice, agonia (rom. agonie, s. f., din fr.; agoniza, vb.; agonistic, adj.). – Der. agoniseală, s. f. (muncă; cîștig, bunuri); agonisită, s. f. (cîștig, economii); agonisitor, adj. (muncitor; care cîștigă bine prin muncă). verb tranzitiv agonisi

agonisì v. a câștiga cu anevoie, a dobândi cu mari osteneli. [Gr. bizantin AGONIZO, a lupta: câștigul e considerat ca rezultatul luptei pentru existență (v. câștiga)]. verb tranzitiv agonisì

AGONISÍ, agonisesc, vb. IV Tranz. A dobândi, a câștiga prin muncă. ♦ A strânge, a pune deoparte; a economisi. – Din ngr. agonízome (aor. agonisthika) „a lupta”. verb tranzitiv agonisi

AGONISÍ, agonisesc, vb. IV. Tranz. A dobîndi, a cîștiga prin muncă. Răsufla iute, ca și cum ea ar fi agonisit ou truda ei... averile familiei. DUMITRIU, B. F. 120. Tot ce am agonisit am cheltuit cu drumul. BART, E. 281. Stau în drum să mă gîndesc. Ce s-apuc, ce să muncesc, Pînea să-mi agonisesc. ALECSANDRI, P. P. 285. ◊ Fig. Badiul tot măcelărește... Mulți dușmani agonisește. TEODORESCU, P. P. 538. verb tranzitiv agonisi

agonisésc v. tr. (mgr. aggonízome, aor [!], agónisa, lupt, mă silesc; vsl. agonisovati, a lupta, a suferi; it. agognare, a dori cu lăcomie, d. vgr. agoniáo, mă tem de nereușită. V. agonie). Adun avere cu greŭ: atîta am agonisit și eŭ! Vechĭ. Dobîndesc, capăt. verb tranzitiv agonisesc

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului agonisire

agonisire   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular agonisire agonisirea
plural agonisiri agonisirile
genitiv-dativ singular agonisiri agonisirii
plural agonisiri agonisirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z