AGÓNIC1, -Ă adj. Referitor la agonie; [< it. agonale]. adjectivagonic
AGÓNIC2, -Ă adj. (Fiz.) Curbă agonică = Linie de declinație magnetică zero; agonă. [Cf. germ. agonisch]. adjectivagonic
AGÓNIC, -Ă adj. referitor la agonie. (< germ. agonisch) adjectivagonic
agónic adj. m., pl. agónici; f. agónică, pl. agónice adjectivagonic
AGÓNIC, -Ă, agonici, -ce, adj. Referitor la agonie; care este în agonie. – Cf. germ. agonisch. adjectivagonic
agonic adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | agonic | agonicul | agonică | agonica |
plural | agonici | agonicii | agonice | agonicele | |
genitiv-dativ | singular | agonic | agonicului | agonice | agonicei |
plural | agonici | agonicilor | agonice | agonicelor |