AGNÓSTIC, -Ă adj. Referitor la agnosticism. // s.m. și f. Adept al agnosticismului. [Cf. fr. agnostique, it. agnostico]. adjectivagnostic
agnóstic (ag-nos- / a-gnos-) adj. m., s. m., pl. agnóstici; adj. f., s. f. agnóstică, pl. agnóstice adjectivagnostic
AGNÓSTIC, -Ă adj., s. m. f. (adept) al agnosticismului. (< fr. agnostique) adjectivagnostic
AGNÓSTIC, -Ă, agnostici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține agnosticismului, privitor la agnosticism. 2. S. m. și f. Adept al agnosticismului. – Fr. agnostique (< gr.). adjectivagnostic
AGNÓSTIC, -Ă, agnostici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține agnosticismului, privitor la agnosticism. 2. S. m. și f. Adept al agnosticismului. – Din fr. agnostique. adjectivagnostic
AGNÓSTIC, -Ă, agnostici, -e, s. m. și f. Adept al agnosticismului. Între ei [materialiști și idealiști] Engels situează pe adepții lui Hume și Kant, ca unii ce neagă posibilitatea cunoașterii lumii sau cel puțin a completei ei cunoașteri, denumindu-i agnostici. LENIN, MAT. EMP. 26. adjectivagnostic
agnostic adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | agnostic | agnosticul | agnostică | agnostica |
plural | agnostici | agnosticii | agnostice | agnosticele | |
genitiv-dativ | singular | agnostic | agnosticului | agnostice | agnosticei |
plural | agnostici | agnosticilor | agnostice | agnosticelor |