agnomen definitie

credit rapid online ifn

AGNÓMEN s.n. Supranume, poreclă purtată de romani în urma unor fapte deosebite. [< lat. agnomen]. substantiv neutruagnomen

AGNÓMEN s. n. poreclă purtată de romani în urma unor fapte deosebite. (< lat. agnomen) substantiv neutruagnomen

credit rapid online ifn

agnómen s. n., pl. agnómene substantiv neutruagnomen

AGNÓMEN, agnomene, s. n. Supranume, poreclă purtată de romani în urma unor fapte deosebite. – Din lat. agnomen. substantiv neutruagnomen

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiagnomen

agnomen  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular agnomen agnomenul
plural agnomene agnomenele
genitiv-dativ singular agnomen agnomenului
plural agnomene agnomenelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z