AGNÉȚ, agnețe, s. n. (Bis.) Partea pe care preotul o scoate din prescură sau din pâine pentru săvârșirea împărtășaniei. – Slav (v. sl. agnĭcĭ). substantiv neutru agneț
ágneț n., pl. e (bg. rus. ágnec, vsl. agnĭcĭ și ĭagnĭcĭ, id., d. agné, miel; lat. agnus, miel). Bucata pe care preutu o scoate din mijlocu prescuriĭ și o pune în împărtășanie. Ĭa [!] îl simbolizează pe Hristos, care s' a jertfit ca și nevinovatu mĭel. V. părticică. substantiv neutru agneț
agnéț s. n., pl. agnéțe substantiv neutru agneț
agneț m. bucată de pâine ce preotul taie din mijlocul altei pâini mai mari numită prescură: agnețul simbolizează pe Isus, care, deși nevinovat ca un miel, s’a jertfit totuș pe lemnul crucii. [Slav. AGNĬȚĬ = lat. agnus (sanctus)]. substantiv neutru agneț
AGNÉȚ, agnețe, s. n. (Bis.) Bucată de prescură din care se taie anafura pentru împărtășanie. – Din sl. agnici. substantiv neutru agneț
agneț | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | agneț | agnețul |
plural | agnețe | agnețele | |
genitiv-dativ | singular | agneț | agnețului |
plural | agnețe | agnețelor |