aglomerare definitie
- Vezi aici mai multe sinonimeaglomerare
- Vezi aici mai multe rimeaglomerare
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuag
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuagl
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuare
AGLOMERÁRE s.f. Acțiunea de a (se) aglomera și rezultatul ei; aglomerație. ♦ (Concr.) grup compact. [< aglomera]. substantiv femininaglomerare
AGLOMERÁRE, aglomerări, s. f. Acțiunea de a (se) aglomera și rezultatul ei; îngrămădire, aglomerație. ♦ (Concr.) Grup compact (și numeros). substantiv femininaglomerare
aglomeráre (a-glo-) s. f., g.-d. art. aglomerắrii; pl. aglomerắri substantiv femininaglomerare
aglomerare f. grămădire, îmbulzeală. substantiv femininaglomerare
AGLOMERÁRE, aglomerări, s. f. Acțiunea de a (se) aglomera și rezultatul ei. ♦ (Concr.) Grup compact (și numeros). – V. aglomera. substantiv femininaglomerare
AGLOMERÁRE, aglomerări, s. f. Acțiunea de a (s e) a g l o m e r a și rezultatul ei. 1. (Rar) Îngrămădire, aglomerație. (Concretizat, urmat de determinări introduse prin prep. « de >>) Grup compact (și numeros). Sub cerul liber, aglomerări de oameni, trudite și pitorești, scormonesc pămîntul [în cărămidarii]. BOGZA, C. O. 216. 2. (Tehn.) Legarea într-un singur corp solid a părților de dimensiuni mici ale unor materiale oarecare, de obicei cu ajutorul unui aglomerant. substantiv femininaglomerare
*aglomerațiune f. (lat. agglomerátio, -ónis). Acțiunea de a aglomera. Starea lucruluĭ aglomerat, îmbulzeală. – Și -áție și -áre. substantiv femininaglomerațiune
AGLOMERÁ vb. I. refl. a se aduna laolaltă; a se îngrămădi; a se concentra. ◊ (despre orașe) a se suprapopula. II. tr. a lega între ele părțile componente ale unui material. (< fr. /s'/agglomérer, lat. agglomerare) verb tranzitivaglomera
AGLOMERÁ vb. I. 1. refl. A se aduna laolaltă (în număr mare); a se înghesui, a se îngrămădi. ♦ (Despre orașe etc.) A se suprapopula. 2. tr. (Despre unele substanțe) A lega între ele granulele, firele sau fâșiile care compun un material. [P.i. -rez. / < fr. agglomérer, cf. it., lat. agglomerare]. verb tranzitivaglomera
AGLOMERÁ, aglomerez, vb. I. 1. Refl. A se strânge la un loc în număr mare; a se îngrămădi. ♦ (Despre un loc) A deveni suprapopulat. 2. Tranz. (Despre unele substanțe) A lega între ele granulele, firele sau fâșiile care compun un material. – Fr. agglomérer (lat. lit. agglomerare). verb tranzitivaglomera
aglomerá (a ~) (a-glo-) vb., ind. prez. 3 aglomereáză verb tranzitivaglomera
aglomerà v. a strânge la un loc, a grămădi (de persoane sau lucruri). verb tranzitivaglomerà
AGLOMERÁ, aglomerez, vb. I. 1. Refl. A se strânge la un loc în număr mare; a se îngrămădi, a se înghesui. ♦ (Despre un loc) A deveni suprapopulat. 2. Tranz. (Despre unele substanțe) A uni între ele granulele, firele sau fâșiile care compun un material. 3. Tranz. A încărca pe cineva cu prea multe treburi. – Din fr. agglomérer, lat. agglomerare. verb tranzitivaglomera
AGLOMERÁ, aglomerez, vb. I.R e f l. (Despre oameni sau obiecte) A se strînge la un loc în număr mare, a se aduna grămadă, a se îngrămădi. Nu trebuie lăsate să se aglomereze hîrtiile urgente. ◊ (Despre locul în care se îngrămădesc oameni sau obiecte) A deveni suprapopulat. Magazinul s-a aglomerat. verb tranzitivaglomera
*aglomeréz v. tr. (lat. agglómero, -áre, d. glomus, ghem). Grămădesc. V. refl. Mă îmbulzesc: lumea s' a aglomerat la paradă verb tranzitivaglomerez
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiaglomerare
| aglomerare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | aglomerare | aglomerarea |
| plural | aglomerări | aglomerările | |
| genitiv-dativ | singular | aglomerări | aglomerării |
| plural | aglomerări | aglomerărilor | |