*agít și -éz, a -á v. tr. (lat. ágito, -áre; fr. agiter. V. cuget). Zguduĭ, scutur, clatin: a agita apa dintr' o garafă. Fig. Tulbur, ațîț: pasiunile îl agită, demagogiĭ agită poporu. Aduc în discuțiune: a agita o chestiune. verb tranzitivagit
AGITÁ vb. I. 1. tr. A clătina, a flutura. ♦ A ațâța; a scormoni. ♦ A discuta, a produce vâlvă în public (cu privire la o anumită chestiune). 2. refl. (fam.) A fi neliniștit, a se frământa. ♦ A se zbuciuma, a fi în neastâmpăr. [P.i. agit. / < lat. agitare, cf. fr. agiter, it. agitare]. verb tranzitivagita
AGITÁ vb. I. tr. 1. a clătina, a flutura. 2. a ațâța, a instiga la revoltă. ◊ a produce vâlvă în public. II. refl. (fam.) a se frământa. ◊ a se zbuciuma, a fi neliniștit. (< fr. /s'/agiter, lat. agitare) verb tranzitivagita
AGITÁ, agít, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) mișca repede încoace și încolo; a (se) clătina. 2. Refl. (Fam.) A se manifesta prin mișcări grăbite și dezordonate, sub impulsul unei enervări; a se frământa. ♦ Tranz. A răzvrăti, a revolta. – Fr. agiter (lat. lit. agitare). verb tranzitivagita
agitá (a ~) vb., ind. prez. 3 agítă verb tranzitivagita
agità v. 1. a sgudui, a mișca în diferite direcțiuni: vântul agită frunzele; 2. fig. a turbura, a excita; 3. a examina, a discuta: a agita o chestiune; 4. a fi în mișcare, a se turmenta: se agită într’una. verb tranzitivagità
AGITÁ, agít, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) mișca repede încoace și încolo; a (se) clătina, a (se) zgudui; a (se) frământa. ♦ Tranz. A amesteca două sau mai multe substanțe prin clătinarea lor (într-un vas). 2. Refl. (Fam.) A se manifesta prin mișcări grăbite și dezordonate, sub impulsul unei enervări. 3. Tranz. și refl. Fig. A (se) frământa, a (se) zbuciuma. 4. Tranz. Fig. A ridica masele (la revoltă), a ațâța, a răzvrăti. – Din fr. agiter, lat. agitare. verb tranzitivagita
AGITÁ, agít, vb. I. 1. Tranz. A mișca repede încoace și încolo; a clătina. V. flutura. Zgripsorul își agită aripele cu disperare. SADOVEANU, N. F. 34. Un geam e spart, și vîntul Perdeaua cînd agită îți pare că-năuntru O inimă palpită! MACEDONSKI, O. I 19. ◊ Refl. O parte din buruieni și papuri ale insulei plutitoare se agitară și se răscoliră. SADOVEANU, N. F. 62. ♦ (Cu privire la lichide) A pune în mișcare pentru a amesteca părțile componente. V. scutura. (Refl. pas.) Să se agite conținutul înainte de întrebuințare. 2. Refl. (Despre oameni, familiar) A se manifesta prin mișcări grăbite și dezordonate sub impulsul unei enervări; a fi neliniștit, a fi în fierbere; a se frămînta. Ce te agiți atîta? verb tranzitivagita
agita verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)agita | agitare | agitat | agitând | singular | plural | ||
agitând | agitați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | agit | (să)agit | agitam | agitai | agitasem | |
a II-a (tu) | agiți | (să)agiți | agitai | agitași | agitaseși | ||
a III-a (el, ea) | agită | (să)agitai | agita | agită | agitase | ||
plural | I (noi) | agităm | (să)agităm | agitam | agitarăm | agitaserăm | |
a II-a (voi) | agitați | (să)agitați | agitați | agitarăți | agitaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | agită | (să)agite | agitau | agitară | agitaseră |