AGÍL, -Ă adj. Sprinten, vioi, suplu. [< fr. agile, cf. lat. agilis]. adjectivagil
AGÍL, -Ă adj. 1. sprinten, vioi. 2. îndemânatic, dibaci, priceput. (< fr. agile, lat. agilis) adjectivagil
AGÍL, -Ă, agili, -e, adj. Care se mișcă ușor și repede; suplu. – Fr. agile (lat. lit. agilis). adjectivagil
*ágil, -ă (lat. ágilis). Ager, sprinten. – Fals agíl (după fr.). adjectivagil
agíl adj. m., pl. agíli; f. agílă, pl. agíle adjectivagil
AGÍL, -Ă, agili, -e, adj. Care se mișcă ușor și repede; suplu, vioi, sprinten. ♦ Îndemânatic, dibaci. – Din fr. agile, lat. agilis. adjectivagil
AGÍL, -Ă, agili, -e, adj. Care se mișcă ușor și repede; suplu. V. ager. Subit, sub agilul penel, Podoaba abia căpătată Păsare pe pinsă la fel, De-ai crede că e reflectată. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 33. ◊ (Adverbial) Făcea pe coarde mina să-i tremure agil. MACEDONSKI, O. II 247. adjectivagil
agil adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | agil | agilul | agilă | agila |
plural | agili | agilii | agile | agilele | |
genitiv-dativ | singular | agil | agilului | agile | agilei |
plural | agili | agililor | agile | agilelor |