AGÍE, agii, s. f. Organ administrativ din sec. al XIX-lea, însărcinat cu menținerea ordinii publice; totalitatea funcționarilor din această instituție. – Din agă + suf. -ie. substantiv femininagie
agíe f. (d. agă). Odinioară, rangu de agă; prefectura polițiiĭ. substantiv femininagie
agíe s. f., art. agía, g.-d. art. agíei; pl. agíi, art. agíile substantiv femininagie
agie f. odinioară: 1. rangul de agă; 2. prefectura poliției: un zapciu al agiei NEGR. substantiv femininagie
AGÍE, agii, s. f. Organ administrativ din sec. XVIII-XIX în Țara Românească și în Moldova, însărcinat cu menținerea ordinii publice în capitală; totalitatea funcționarilor din această instituție. – Agă + suf. -ie. substantiv femininagie
AGÍE, agii, s. f. (În secolul al XlX-lea) Organ administrativ care, fiind însărcinat cu menținerea ordinii publice, exercita represiuni împotriva poporului; totalitatea funcționarilor din această instituție. N-am venit eu; m-au adus oamenii agiei. PAS, L. I 37. Arhon sărdar... ridică toată agia în picioare. ALECSANDRI, T. I 124. Un zapciu al agiei oprea carele să nu se vîre pînă după trecerea alaiului. NEGRUZZI, S. I 29. substantiv femininagie
agie substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | agie | agia |
plural | agii | agiile | |
genitiv-dativ | singular | agii | agiei |
plural | agii | agiilor |