aghesmui definitie

AGHESMUÍ, aghesmuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A stropi cu agheasmă. 2. Tranz. și refl. Fig. (Fam.) A (se) îmbăta. 3. Tranz. Fig. (Reg.) A bate. – Din agheasmă. verb tranzitivaghesmui

aghesmuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aghesmuiésc, imperf. 3 sg. aghesmuiá; conj. prez. 3 să aghesmuiáscă verb tranzitivaghesmui

aghesmuì v. Mold. 1. a stropi cu aiasmă pentru a goni pe cel rău; 2. (iron. și fam.) a bate: îl aghesmuesc cu astă labă AL. verb tranzitivaghesmuì

AGHESMUÍ, aghesmuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A stropi cu agheasmă. 2. Tranz. și refl. Fig. (Fam.) A (se) îmbăta. 3. Tranz. Fig. (Reg.) A bate pe cineva. – Agheasmă + suf. -ui. verb tranzitivaghesmui

AGHESMUÍ, aghesmuiesc, vb. IV. 1. Tranz. (în ritualul bisericesc) A stropi cu agheasmă. 2. Refl. F i g. A se chercheli, a se îmbăta. Vorbește fără șir; s-a cam aghesmuit. ◊ Tranz. (Rar) V-a aghes-uit bine domnu Aristică! spuse Zaharia Turcu, și cei din jurul lui se porniră pe rîs. PAS, L. I 27. 3. Tranz. F i g. (Mold.) A bate. Îl aghesmuiesc cu astă... labă, cum o numești d-ta. – Da pe mine, Măriucă, m-ai aghesmui? ALECSANDRI, T. 260. verb tranzitivaghesmui

aghezmuĭésc v. tr. (d. agheazmă). Fam. Stropesc cu agheazmă. Fig. Iron. Îmbăt. V. refl. Mă îmbăt. verb tranzitivaghezmuĭesc