AGHEASMATÁR, agheasmatare, s. n. 1. Vas în care se ține agheasma. 2. Carte care cuprinde rugăciunile ce se rostesc în timpul aghesmuirii și în alte împrejurări. – Ngr. aghiasmatarion. substantiv neutruagheasmatar
agheazmatár (ea dift.) n., pl. e (ngr. agiasmatárion). Vasu în care se păstrează agheazma. Colecțiune de rugăciunĭ care se rostesc la stropirea cu agheazmă. substantiv neutruagheazmatar
agheasmatár s. n., pl. agheasmatáre substantiv neutruagheasmatar
AGHEASMATÁR, agheasmatare, s. n. 1. Vas liturgic (de metal) în care se ține agheasma. 2. Clădire vecină cu o biserică, destinată sfințirii agheasmei. 3. Carte care cuprinde rugăciunile ce se rostesc la stropirea cu agheasmă. – Din ngr. aghiasmatárion. substantiv neutruagheasmatar
AGHEASMATÁR, agheasmatare, s. n. 1. Vas în care se păstrează agheasma. 2. Carte care cuprinde rugăciunile ce se rostesc în timpul aghesmuirii. substantiv neutruagheasmatar
agheasmatar substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | agheasmatar | agheasmatarul |
plural | agheasmatare | agheasmatarele | |
genitiv-dativ | singular | agheasmatar | agheasmatarului |
plural | agheasmatare | agheasmatarelor |