ageríre f. Acțiunea de a ageri. substantiv femininagerire
AGERÍ, ageresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face pe cineva ager la minte. – Din ager. verb tranzitivageri
agerí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. agerésc, imperf. 3 sg. agereá; conj. prez. 3 să agereáscă verb tranzitivageri
agerì v. a face ager (și fig.). verb tranzitivagerì
AGERÍ, ageresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face (pe cineva) ager la minte, a-i ascuți cuiva spiritul. verb tranzitivageri
agerésc v. tr. (d. ager). Fac ager: pin [!] exercițiĭ comandantu agerește armata. V. refl. Mă fac ager: mintea se agerește observînd. verb tranzitivageresc
agerire substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | agerire | agerirea |
plural | ageriri | ageririle | |
genitiv-dativ | singular | ageriri | ageririi |
plural | ageriri | ageririlor |