ageamiu definitie

ageamíu (ageamíe), adj. – Nepriceput. – Mr. ağami(t), megl. ağamiia. Tc. acemi, din arab. ‘ağam „barbar” (Șeineanu, II, 12; Lokotsch 29); cf. ngr. ἀτζαμής, bg. ağamija. Din aceeași rădăcină provine arab. ağamiya „limbă barbară”, de unde sp. aljamia; la fel ca tc. acem, de unde rom. agem (per.), sec. XVII. adjectivageamiu

ageamiu, ageamii s. m. (intl.) infractor mărunt / mediocru adjectivageamiu

AGEAMÍU, -ÍE, ageamii, adj. (Fam.; adesea substantivat) Începător, nepriceput, neștiutor. – Tc. acami, acemi. adjectivageamiu

ageamíu, -íe (ea dift.) adj. (turc. ağami și ağemi, d. ar. ağemi, Pers. Nearab, barbar, grosolan; ngr. atzamís). Fam. Novice, începător, fără experiență. – Și ha-; în Mold. agemiŭ. adjectivageamiu

ageamíu (fam.) adj. m., s. m.; adj. f., s. f. ageamíe; pl. m. și f. ageamíi adjectivageamiu

ageamiu a. 1. începător, novice, fără experiență: vestitul ageamiu OD.; 2. nepriceput (mai ales la jocul cărților): scoteau din brâu câte o pereche de cărți... și spălau pe ageamii de parale GHICA. [Turc. ADJAMI, ignorant, nedibaciu, lit. persan, adică străin de limba arabă]. adjectivageamiu

AGEAMÍU, -ÍE, ageamii, adj., s. m. și f. (Fam.) Începător, novice, profan; (om) nepriceput. – Din tc. acemi. adjectivageamiu

AGEAMÍU, -ÍE, ageamii, adj. (Familiar, despre oameni) Începător, novice, fără experiență, nepriceput, neiscusit, neștiutor, nedibaci. Umil, mai slăbănog, mai ageamiu, își muia numai limba [în paharul cu rachiu], strîmbîndu-se de parcă ar fi pus pe ea o doctorie. PAS, L. I 73. 4 (Substantivat) La vînătorie... eu mă pricep cam tot atîta precît se pricepea vestitul ageamiu, carele, văzîndu-se hiat în răspăr de babele satului pentru izbînzile ce făcuse cu pușca dimineața în bătătură, se apăra în dulcea limbă a poeziei. ODOBESCU, S. III 9. adjectivageamiu