agareán (-nă), adj. – Păgîn, necredincios. – Sl. agarĕninŭ (‹ ngr. ἀγαρήνος) de la numele Agar (Tagliavini, Arch. Rom., XVI, 338). – Der. agarenie, s. f. (înv., idolatrie, păgînitate); agarinesc, adj. (înv., păgîn). substantiv masculinagarean
AGAREÁN, agareni, s. m. (Înv.) Păgân; mahomedan. [Var.: agarineán s. m.] – Slav (v. sl. agarĕaninŭ). substantiv masculinagarean
agareán, -ncă s. (vsl. agarĭenínu). Vechĭ. Păgîn. substantiv masculinagarean
agareán (-rean) (înv.) s. m., pl. agaréni substantiv masculinagarean
Agareni pl. numele biblic dat Mahomedanilor (și în special al Turcilor) cari s’ar trage dela Ismail: o de trei ori afurisiți Agareni! FIL. substantiv masculinagareni
AGAREÁN, agareni, s. m. (Înv.) Păgân, turc sau tătar; mahomedan. [Var.: agarineán s. m.] – Din sl. agarĕaninŭ. substantiv masculinagarean
AGAREÁN, agareni, s. m. (Învechit și popular) Păgîn, necreștin, (în special) mahomedan; agarinean. A mințit... vînzînd agarenilor o țară creștină, deoarece jurase a căuta să aducă la creștinătate pe păgîni. ISPIRESCU, M. V. 39. substantiv masculinagarean
agareán, -ncă s. (vsl. agarĭenínu). Vechĭ. Păgîn. substantiv masculin și femininagarean
agareán (-rean) (înv.) s. m., pl. agaréni substantiv masculin și femininagarean
Agareni pl. numele biblic dat Mahomedanilor (și în special al Turcilor) cari s’ar trage dela Ismail: o de trei ori afurisiți Agareni! FIL. substantiv masculin și femininagareni
agareán (-nă), adj. – Păgîn, necredincios. – Sl. agarĕninŭ (‹ ngr. ἀγαρήνος) de la numele Agar (Tagliavini, Arch. Rom., XVI, 338). – Der. agarenie, s. f. (înv., idolatrie, păgînitate); agarinesc, adj. (înv., păgîn). substantiv masculin și femininagarean
AGAREÁN, agareni, s. m. (Înv.) Păgân; mahomedan. [Var.: agarineán s. m.] – Slav (v. sl. agarĕaninŭ). substantiv masculin și femininagarean
AGAREÁN, agareni, s. m. (Înv.) Păgân, turc sau tătar; mahomedan. [Var.: agarineán s. m.] – Din sl. agarĕaninŭ. substantiv masculin și femininagarean
AGAREÁN, agareni, s. m. (Învechit și popular) Păgîn, necreștin, (în special) mahomedan; agarinean. A mințit... vînzînd agarenilor o țară creștină, deoarece jurase a căuta să aducă la creștinătate pe păgîni. ISPIRESCU, M. V. 39. substantiv masculin și femininagarean
agarean substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | agarean | agareanul |
plural | agareni | agarenii | |
genitiv-dativ | singular | agarean | agareanului |
plural | agareni | agarenilor |
agarean substantiv masculin | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | agarean | agareanul | agareană | agareana |
plural | agareni | agarenii | agarene | agarenele | |
genitiv-dativ | singular | agarean | agareanului | agarene | agarenei |
plural | agareni | agarenilor | agarene | agarenelor |