AGÁPĂ s.f. 1. Masă comună la primii creștini. 2. Masă prietenească. [Cf. fr., lat., gr. agape]. substantiv femininagapă
AGÁPĂ s. f. 1. masă comună la primii creștini. 2. masă colegială. (< fr., lat. agape) substantiv femininagapă
AGÁPĂ, agape, s. f. 1. Ospăț cu caracter intim, prietenesc. 2. Masă comună frățească la vechii creștini. – Fr. agape (lat. lit. agape). substantiv femininagapă
*agápă f., pl. e (vgr. agápe, iubire). Ospăț comun al primilor creștinĭ. Astăzĭ, masă comună de prietenĭ, de profesioniștĭ: agapa unor ziariștĭ. substantiv femininagapă
agápă s. f., g.-d. art. agápei; pl. agápe substantiv femininagapă
agapă f. 1. oaspățul ce primii creștini îl luau în comun; 2. (mai ales la pl.) ospăț în genere, banchet între prieteni. substantiv femininagapă
AGÁPĂ, agape, s. f. Ospăț cu caracter intim, prietenesc. V. banchet. substantiv femininagapă
AGÁPĂ, agape, s. f. 1. Ospăț cu caracter intim, prietenesc; masă colegială. 2. Masă comună frățească la vechii creștini. – Din fr., lat. agape. substantiv femininagapă
agapă | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | agapă | agapa |
plural | agape | agapele | |
genitiv-dativ | singular | agape | agapei |
plural | agape | agapelor |