agăța definitie

*agát n., pl. e, și (maĭ rar) agátă f., pl. e (fr. agate, it. ágata, d. lat. achátes [care era și numele unuĭ rîu din Sicilia], d. vgr. ahátes, agat). Un fel de cuarț care constitue o peatră [!] de diferite colorĭ [!] (albastră, roșie) cu zone concentrice și care se poate lustrui frumos. – Se zicea și ahát, după ngr. V. calcedonie. substantiv femininagat

AGÁT, agate, s. n. 1. Varietate cristalină de silice, cu benzi divers colorate, folosită ca piatră semiprețioasă. 2. (în forma agată) Literă cu corpul de 5,16 puncte tipografice. [Var.: agátă s. f.] – Din fr. agate. substantiv femininagat

AGÁTE s.f.pl. Litere tipografice a căror floare corespunde unei litere de șase puncte. [Sg. agată. / cf. fr. agate]. substantiv femininagate

AGÁTE s. f. pl. litere tipografice cu floarea de șase puncte. (< fr. agate) substantiv femininagate

AGÁTĂ s. f. v. agat. substantiv femininagată

agátă (literă) s. f., g.-d. art. agátei, pl. agáte substantiv femininagată

agată f. piatră prețioasă, foarte dură, de diferite culori. substantiv femininagată

AGÁTĂ s. f. v. agat. substantiv femininagată

AGÁTĂ S. f. v. agat. substantiv femininagată

acáț, acăț și (ob.) agăț, a -ăța v. tr. (lat. ad-captiáre d. cáptio, -ónis, prindere, cápere, captum, o [!] prinde; it. cacciáre, a vîna [d. lat. captiáre], fr. chasser, sp. cazar pg. ca ar. V. cață, cațăr, descaț). Atîrn, spînzur: acăț haĭna' n cuĭ. V. refl. Mă atîrn: mă agăț cu mînile [!] de un copac. Fig. Mă agăț de cineva, mă țin de el p. un interes; mă aleg (mă leg de el, îĭ caut ceartă). – Și ațăg (Munt. vest) V. acolisesc. verb tranzitivacaț

acắț, V. acaț. verb tranzitivacăț

agắț, V. acaț. verb tranzitivagăț

agăța, agăț v. t. 1. a fura 2. a aresta 3. a acosta o persoană de sex opus verb tranzitivagăța

AGĂȚÁ, agắț, vb. I. 1. Tranz. A atârna, a suspenda, a anina ceva de un cârlig, de un cui etc. ♦ Refl. și tranz. (Pop.) A (se) spânzura. ♦ A prinde fără voie o țesătură într-un obiect ascuțit, care o găurește, o rupe. ♦ (Fam.) A acosta o persoană. 2. Refl. A se apuca, a se prinde de ceva; fig. a se crampona. [Var.: acățá vb. I] – Lat. *accaptiare (< captiare „a prinde”). verb tranzitivagăța

agățà v. V. acățà. verb tranzitivagățà

agățá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. agắț, 3 agáță; conj. prez. 3 să agáțe verb tranzitivagăța

acățà v.(Mold.), agățà (Munt.) 1. a prinde de un cuiu: agăț haina să se usuce; 2. a (se) apuca cu unghiile de ceva (spre a se urca): mulțimea s’acață greu pe ziduri AL.; 3. fig. a se lega de cineva: se agață de mine ca scaiul. [Lat. *ACCAPTIARE (V. cață, cațăr)]. verb tranzitivacățà

AGĂȚÁ, agăț, vb. I. 1. Tranz. A atârna, a suspenda ceva de un cârlig, de un cui etc; a spânzura. ♦ A prinde fără voie o țesătură într-un obiect ascuțit, care o găurește sau o rupe. ♦ Refl. (Despre țesături) A se rupe, prinzându-se într-un obiect ascuțit. ♦ (Fam.) A acosta o persoană (de sex opus). 2. Refl. A se apuca, a se prinde de ceva sau de cineva; fig. a se crampona. [Var.: acățá vb. I] – Lat. *accaptiare (< captiare „a prinde”). verb tranzitivagăța

AGĂȚÁ, agắț, vb. I. 1. Tranz. A atîrna, a suspenda, a anina (ceva) de un cîrlig, de un cui etc. Agățat pe-un vîrf de pai, Sta un bob rotund bălai. CASSIAN, în POEZ. N. 114. Agățăm felinarele de stîncă. BOGZA, Ț. 63. ♦ A prinde din greșeală o țesătură într-un obiect ascuțit, care o găurește sau o rupe. Mi-am agățat ciorapul. ♦ (Familiar; cu privire la persoane) A acosta. 2. R e f l. A se apuca, a se prinde de ceva. Mă agăț bine de coama calului. STANCU, D. 237. Muma zmeului roase din copaci, se agăță de ramuri, sări din vîrf în vîrf, se strecură și tot după dînșii. ISPIRESCU, L. 25. ◊ F i g. A se crampona. Se agață de teorii vechi. – Variantă: acățá (RETEGANUL, P. I 59, EMINESCU, O. I 76, ALECSANDRI, P. P. 141) vb, I. verb tranzitivagăța

a agăța remorca expr. (friz.) a încerca să oprească sângele dintr-o tăietură cu un creion de alaun verb tranzitivaagățaremorca

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiagăța

agăța   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)agăța agățare agățat agățând singular plural
agățând agățați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) agăț (să)agăț agățam agățai agățasem
a II-a (tu) agăți (să)agăți agățai agățași agățaseși
a III-a (el, ea) agață (să)agățai agăța agăță agățase
plural I (noi) agățăm (să)agățăm agățam agățarăm agățaserăm
a II-a (voi) agățați (să)agățați agățați agățarăți agățaserăți
a III-a (ei, ele) agață (să)agațe agățau agăța agățaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z