afurca definitie
- Vezi aici mai multe rimeafurca
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuaf
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuafu
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuca
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina curca
AFÚRCĂ s.f. (Mar.) Ansamblu de manevre și de cabluri folosite la afurcarea unui vas. [< afurca]. substantiv femininafurcă
AFÚRCĂ s. f. ansamblu de manevre și cabluri folosite pentru afurcare. (< afurca) substantiv femininafurcă
afúrcă s. f., g.-d. art. afúrcii; pl. afúrci substantiv femininafurcă
AFÚRCĂ, afurci, s. f. Ansamblu de manevre și de cabluri folosite la afurcarea unei nave. – Din afurca (derivat regresiv). substantiv femininafurcă
*afúrc, a -á v. tr. (d. furcă după fr. affourcher). Mar. Dispun în formă de furcă lanțurile a doŭă ancore lăsate în apă. verb tranzitivafurc
AFURCÁ vb. I. tr. (Mar.) A fixa o corabie de fundul apei cu ajutorul a două ancore. [P.i. afúrc și -chez. / < it. afforcare, fr. affourcher]. verb tranzitivafurca
AFURCÁ, afúrc, vb. I. Tranz. (Rar) A fixa o navă cu două ancore ale căror lanțuri sunt prinse printr-o cheie de care se leagă și lanțul navei. – Fr. affourcher. verb tranzitivafurca
afurcá (a ~) vb., ind. prez. 3 afúrcă verb tranzitivafurca
AFURCÁ, afúrc, vb. I. Tranz. A ancora o navă cu ajutorul a două ancore, având lanțurile cu lungime egală și fixate într-un punct cu o cheie. – Din it. afforcare. verb tranzitivafurca
AFURCÁ, afúrc, vb. I. T r a n z. (Rar) A fixa o navă aruncînd în fundul apei două ancore ale căror cabluri se încrucișează ca o furcă. verb tranzitivafurca
Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiafurca
| afurca substantiv feminin | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a)afurca | afurcare | afurcat | afurcând | singular | plural | ||
| afurcând | afurcați | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | afurchez | (să)afurc | afurcam | afurcai | afurcasem | |
| a II-a (tu) | afurci | (să)afurchezi | afurcai | afurcași | afurcaseși | ||
| a III-a (el, ea) | afurcă | (să)afurcai | afurca | afurcă | afurcase | ||
| plural | I (noi) | afurcăm | (să)afurcăm | afurcam | afurcarăm | afurcaserăm | |
| a II-a (voi) | afurcați | (să)afurcați | afurcați | afurcarăți | afurcaserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | afurchează | (să)afurce | afurcau | afurcară | afurcaseră | ||