AFUNDÍȘ, afundișuri, s. n. (Rar) Adâncime. – Din afund2 + suf. -iș. substantiv neutruafundiș
AFUNDÍȘ, afundișuri, s. n. (Rar) Adâncime (2). – Afund + suf. -iș. substantiv neutruafundiș
AFUNDÍȘ, afundișuri, s. n. (Rar) Adîncime (considerată vertical sau orizontal). Măsurai afundișul codrilor... gîndindu-mă la tine. DELAVRANCEA, S. 197. ◊ F i g. Un fulger de amintire îi licări ca din afundișul unui vis dureros și depărtat. DELAVRANCEA, T. 179. substantiv neutruafundiș
afundiș | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | afundiș | afundișul |
plural | afundișuri | afundișurile | |
genitiv-dativ | singular | afundiș | afundișului |
plural | afundișuri | afundișurilor |