afrunta definitie
- Vezi aici mai multe rimeafrunta
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuaf
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuafr
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuta
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cunta
AFRUNTÁ, afrúnt, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A înfrunta. – Fr. affronter (după înfrunta). verb tranzitivafrunta
AFRUNTÁ, afrúnt, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A înfrunta. Acela ce nu știe o jertfă ca s-afrunte E mic de suflet. MACEDONSKI, O. II 36. verb tranzitivafrunta
Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiafrunta
| afrunta verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a)afrunta | afruntare | afruntat | afruntând | singular | plural | ||
| afruntând | afruntați | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | afrunt | (să)afrunt | afruntam | afruntai | afruntasem | |
| a II-a (tu) | afrunți | (să)afrunți | afruntai | afruntași | afruntaseși | ||
| a III-a (el, ea) | afruntă | (să)afruntai | afrunta | afruntă | afruntase | ||
| plural | I (noi) | afruntăm | (să)afruntăm | afruntam | afruntarăm | afruntaserăm | |
| a II-a (voi) | afruntați | (să)afruntați | afruntați | afruntarăți | afruntaserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | afruntă | (să)afrunte | afruntau | afruntară | afruntaseră | ||