afrontare definitie
- Vezi aici mai multe rimeafrontare
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuaf
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuafr
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuare
AFRONTÁRE s.f. Acțiunea de a afronta și rezultatul ei. [< afronta]. substantiv femininafrontare
afrontáre (a-fron-) s. f., g.-d. art. afrontắrii substantiv femininafrontare
AFRONTÁ vb. I tr. 1. A înfrunta. 2. (Med.) A apropia prin operație buzele unei plăgi pentru o bună cicatrizare. [< fr. affronter]. verb tranzitivafronta
afrontá (a ~) (a-fron-) vb., ind. prez. 3 afronteáză verb tranzitivafronta
AFRONTÁ vb. tr. 1. a se opune cu curaj; a înfrunta, a brava, a sfida. 2. a apropia prin operație buzele unei plăgi. (< fr. affronter) verb tranzitivafronta
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiafrontare
| afrontare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | afrontare | afrontarea |
| plural | afrontări | afrontările | |
| genitiv-dativ | singular | afrontări | afrontării |
| plural | afrontări | afrontărilor | |