afronta definitie
- Vezi aici mai multe rimeafronta
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuaf
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuafr
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuta
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cunta
AFRONTÁ vb. I tr. 1. A înfrunta. 2. (Med.) A apropia prin operație buzele unei plăgi pentru o bună cicatrizare. [< fr. affronter]. verb tranzitivafronta
afrontá (a ~) (a-fron-) vb., ind. prez. 3 afronteáză verb tranzitivafronta
AFRONTÁ vb. tr. 1. a se opune cu curaj; a înfrunta, a brava, a sfida. 2. a apropia prin operație buzele unei plăgi. (< fr. affronter) verb tranzitivafronta
Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiafronta
| afronta verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a)afronta | afrontare | afrontat | afrontând | singular | plural | ||
| afrontând | afrontați | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | afront | (să)afront | afrontam | afrontai | afrontasem | |
| a II-a (tu) | afronți | (să)afronți | afrontai | afrontași | afrontaseși | ||
| a III-a (el, ea) | afrontă | (să)afrontai | afronta | afrontă | afrontase | ||
| plural | I (noi) | afrontăm | (să)afrontăm | afrontam | afrontarăm | afrontaserăm | |
| a II-a (voi) | afrontați | (să)afrontați | afrontați | afrontarăți | afrontaserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | afrontă | (să)afronte | afrontau | afrontară | afrontaseră | ||