afluire definitie
- Vezi aici mai multe rimeafluire
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuaf
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuafl
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuire
afluíre (a-flu-) s. f., g.-d. art. afluírii; pl. afluíri substantiv femininafluire
AFLUÍRE, afluiri, s. f. Faptul de a aflui. – V. aflui. substantiv femininafluire
AFLUÍ vb. IV intr. (Rar; despre sânge) A se îngrămădi într-un punct al corpului. ♦ (Fig.) A se îmbulzi. [P.i. 3 -uiește, ger. -uind. / < fr. affluer, cf. lat. affluere]. verbaflui
afluí (a-flu-) vb., ind. prez. 3 sg. afluiéște, imperf. 3 sg. afluiá; conj. prez. 3 să afluiáscă verbaflui
AFLUÍ vb. intr. 1. (despre sânge) a se îngrămădi într-un corp. 2. a se deplasa convergent către un punct. ◊ (fig.) a se îmbulzi. (< fr. affluer, lat. affluere) verbaflui
AFLUÍ, afluiesc, vb. IV. Intranz. (Despre lichide) A curge într-o direcție unică. ** (Despre sânge) A se aduna în cantitate mai mare într-un punct al corpului. 2. A se deplasa în aceeași direcție. ♦ A se îmbulzi. – Din fr. affluer, lat. affluere. verbaflui
*afluéz v. intr. (lat. afflúere d. ad, la, și fluo, curg). Curg spre acelașĭ punct: sîngele afluĭază la inimă. Fig. Abund, sosesc în mare număr: străiniĭ afluĭază aicĭ. verbafluez
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiafluire
| afluire substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | afluire | afluirea |
| plural | afluiri | afluirile | |
| genitiv-dativ | singular | afluiri | afluirii |
| plural | afluiri | afluirilor | |