AFLUÍ vb. IV intr. (Rar; despre sânge) A se îngrămădi într-un punct al corpului. ♦ (Fig.) A se îmbulzi. [P.i. 3 -uiește, ger. -uind. / < fr. affluer, cf. lat. affluere]. verbaflui
afluí (a-flu-) vb., ind. prez. 3 sg. afluiéște, imperf. 3 sg. afluiá; conj. prez. 3 să afluiáscă verbaflui
AFLUÍ vb. intr. 1. (despre sânge) a se îngrămădi într-un corp. 2. a se deplasa convergent către un punct. ◊ (fig.) a se îmbulzi. (< fr. affluer, lat. affluere) verbaflui
AFLUÍ, afluiesc, vb. IV. Intranz. (Despre lichide) A curge într-o direcție unică. ** (Despre sânge) A se aduna în cantitate mai mare într-un punct al corpului. 2. A se deplasa în aceeași direcție. ♦ A se îmbulzi. – Din fr. affluer, lat. affluere. verbaflui
*afluéz v. intr. (lat. afflúere d. ad, la, și fluo, curg). Curg spre acelașĭ punct: sîngele afluĭază la inimă. Fig. Abund, sosesc în mare număr: străiniĭ afluĭază aicĭ. verbafluez
aflui verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)aflui | afluire | afluit | afluind | singular | plural | ||
afluind | afluiți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | afluiesc | (să)afluiesc | afluiam | afluii | afluisem | |
a II-a (tu) | afluiești | (să)afluiești | afluiai | afluiși | afluiseși | ||
a III-a (el, ea) | afluiește | (să)afluiai | afluia | aflui | afluise | ||
plural | I (noi) | afluim | (să)afluim | afluiam | afluirăm | afluiserăm | |
a II-a (voi) | afluiți | (să)afluiți | afluiați | afluirăți | afluiserăți | ||
a III-a (ei, ele) | afluiesc | (să)afluiască | afluiau | afluiră | afluiseră |