AFLORIMÉNT s.f. (Geol.) Parte a unui zăcământ care apare la suprafața solului. ♦ Loc unde rocile din subsol apar la suprafața scoarței pământești datorită eroziunii. [Pl. -te. / după fr. affleurement]. substantiv neutruafloriment
AFLORIMÉNT s. n. unde rocile, mineralele unui zăcământ din subsol apar la suprafață, datorită eroziunii. (< fr. affleurement) substantiv neutruafloriment
aflorimént (a-flo-) s. n., pl. afloriménte substantiv neutruafloriment
afloriment substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | afloriment | aflorimentul |
plural | aflorimente | aflorimentele | |
genitiv-dativ | singular | afloriment | aflorimentului |
plural | aflorimente | aflorimentelor |