AFLICȚIÚNE s.f. 1. Durere mare. 2. Pedeapsă directă. [Pron. -ți-u-. / < fr. affliction, cf. lat. affligere – a doborî]. substantiv feminin aflicțiune
AFLICȚIÚNE s. f. 1. durere mare. 2. pedeapsă directă. (< fr. affliction, lat. afflictio) substantiv feminin aflicțiune
*aflicțiúne f. (lat. afflíctio, -ónis, d. affligere, a izbi. V. con-flict. Mare întristare, măhnire [!]. substantiv feminin aflicțiune
aflicțiúne (a-flic-ți-u-) s. f., g.-d. art. aflicțiúnii; pl. aflicțiúni substantiv feminin aflicțiune
AFLICȚIÚNE, aflicțiuni, s. f. 1. Durere mare. 2. Pedeapsă directă. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. affliction. substantiv feminin aflicțiune
| aflicțiune | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | aflicțiune | aflicțiunea |
| plural | aflicțiuni | aflicțiunile | |
| genitiv-dativ | singular | aflicțiuni | aflicțiunii |
| plural | aflicțiuni | aflicțiunilor | |