reduceri si promotii 2018
Definitie aflător - ce inseamna aflător - Dex Online

aflător definitie

AFLĂTÓR, -OÁRE, aflători, -oare, adj. Care (se) află, (se) găsește. ♦ (Substantivat, înv.) Inventator. – Din afla + suf. -(ă)tor. adjectiv aflător

aflătór, -oáre adj. Care află, descopere [!]. Care se află: Româniĭ aflătorĭ în Paris. adjectiv aflător

aflătór (a-flă-) (rar) adj. m., pl. aflătóri; f. sg. și pl. aflătoáre adjectiv aflător

aflător a. și m. 1. care află sau descopere: aflătorul tipografiei NEGR.; 2. care s’află (undeva). adjectiv aflător

AFLĂTÓR, -OÁRE, aflători, -oare, adj. (Învechit) 1. Care află, găsește, descoperă. De vreți să fim aflătoare, hai... să privim. ALECSANDRI, P. I 102. ◊ (Substantivat, învechit) Inventator. Astă... băutură... face nu mai puțină cinste aflătorului ei decît aflătorului tipografiei și a corăbieriei cu abur. NEGRUZZI, S. I 75. 2. Care se află, care se găsește undeva; prezent. adjectiv aflător

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului aflător

aflător   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aflător aflătorul aflătoare aflătoarea
plural aflători aflătorii aflătoare aflătoarele
genitiv-dativ singular aflător aflătorului aflătoare aflătoarei
plural aflători aflătorilor aflătoare aflătoarelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z