AFIÓN s. n. 1. Suc cu proprietăți narcotice, extras de obicei din macul de grădină. 2. Plantă, de obicei macul de grădină, din care se extrage acest suc. 3. Fig. Amorțeală, toropeală. [Pr.: -fi-on] – Ngr. afioni (tc. afyon). substantiv neutru afion
afión, s. m. – Narcotic, stupefiant. – Mr. afione. Tc. afyon, afyun, care provine, prin arab. afyūn, din gr. ὄπιον (Roesler 580; Șeineanu, II, 9; Lokotsch 25); cf. ngr. ἀφιόνι, alb., bg. afion. În rom. desemnează un soporific nedeterminat, fiindcă opiul (opiu, s. m., din fr. opium) a fost necunoscut pînă în epoca actuală. substantiv neutru afion
afión (-fi-on) s. n. substantiv neutru afion
afion n. opiu: rachiul din butoiu era cu afion ISP. [Turc. AFION, din gr. òpion]. substantiv neutru afion
afión n., pl. oane (turc. [d. ar.] afion și afiun, d. vgr. ópion, care vine d. ópos, suc; ngr. afióni; lat. ópium). Opiŭ. Fig. A plesnit afionu, i-a trecut beția, a revenit la starea normală. substantiv neutru afion
AFIÓN s. n. 1. Suc cu proprietăți narcotice, extras de obicei din macul de grădină. 2. Plantă din care se extrage acest suc [Pr.: -fi-on] – Din ngr. afióni, tc. afyon. substantiv neutru afion
AFIÓN s. n. sg. 1. Suc extras din macul de grădină și întrebuințat ca narcotic; p. e x f. nume dat și altor substanțe cu asemenea proprietăți. V. opiu. Neguțătorul Batic-Mesive, care venea cu mătăsuri și mai ales afion de la Kitai, în anul al treizeci și optulea al domniei lui Rira-împărat, ar fi fost oprit de hoți nu departe de poarta răsăriteană a cetății Babahan. SADOVEANU, D. P. 181. Păzitorii fură cuprinși de un somn sor’cu moartea... Pasămite rachiul din butoi era cu afion. ISPIRESCU, L. 374. 2. Plantă (de obicei macul de grădină) din care se extrage sucul amintit mai sus. Frunzișoară de-afion, S-a dus bădița Ion Ș-a lăsat murgu-n pripon. SEZ. I 165. 3. F i g. Amorțeală, toropeală. Ce glas dulce! numai ea poate să-mi împrăștie gîndurile cele triste... Mi-o trecut... s-o spart afionu la glasul tău. ALECSANDRI, T. 617. – Pronunțat: -fi-on. substantiv neutru afion
afion substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | afion | afionul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | afion | afionului |
plural | — | — |