afinitate definitie

AFINITÁTE s.f. 1. Potrivire, asemănare, apropiere (fizică sau morală). 2. Proprietate a substanțelor de a se combina chimic unele cu altele. 3. Înrudire prin alianță. [Cf. fr. affinité, lat. affinitas – înrudire prin alianță]. substantiv femininafinitate

AFINITÁTE s. f. 1. potrivire, asemănare, apropiere. 2. proprietate a substanțelor de a se combina între ele. 3. (jur.) înrudire prin alianță. (< fr. affinité, lat. affinitas) substantiv femininafinitate

AFINITÁTE, afinități, s. f. 1. Potrivire între oameni sau între manifestările lor, datorită unor înclinații care îi apropie. 2. Proprietate a substanțelor de a intra unele cu altele în combinații chimice. 3. (Jur.) Legătură de rudenie creată prin căsătorie între unul dintre soți și rudele celuilalt soț. – Fr. affinité (lat. lit. affinitas, -atis). substantiv femininafinitate

AFINITÁTE, afinități, s. f. 1. Potrivire între oameni sau între manifestările lor, datorită asemănării spirituale. 2. (Chim.) Proprietate a două substanțe de a se combina. 3. Proprietate a unui material textil de a se vopsi cu un anumit colorant. 4. (Jur.) Legătură de rudenie creată prin căsătorie între unul dintre soți și rudele celuilalt soț. – Din fr. affinité, lat. affinitas, -atis. substantiv femininafinitate

*afinitáte f. (lat. affínitas, -átis). Înrudire, relațiune: e afinitate între muzică și pictură. Chim. Tendența [!] corpurilor de a se uni: cărbunele are multă afinitate pentru oxigen. substantiv femininafinitate

afinitáte s. f., g.-d. art. afinitắții; pl. afinitắți substantiv femininafinitate

afinitate f. 1. rudenie prin alianță, înrudire; 2. asemănare fizică: există afinitate între tigru și pisică; 3. fig. asemănare morală; 4. Chim. tendența unor corpuri de a se împreuna: oxigenul are afinitate pentru fier. substantiv femininafinitate

AFINITÁTE, afinități, s. f. 1. Potrivire între oameni sau între manifestările lor, datorită unei asemănări care îi apropie. Afinitate de idei. Afinități de caracter. 2. Proprietate a substanțelor de a intra în combinații chimice unele cu altele. 2. (Jur.) Legătură de rudenie creată, prin căsătorie, între un soț și rudele celuilalt soț. substantiv femininafinitate