afinat definitie

AFINÁ vb. I. tr. 1. A înlătura impuritățile dintr-o masă metalică. 2. (Text.) A subția, a face firele foarte fine. [< fr. affiner]. adjectivafina

afînát, -ă adj. (d. fîn) ca fînu, înfoĭat, neîndesat: tutun afînat. Adv. A așeza afînat. temporarafînat

AFINÁ vb. I. tr. 1. A înlătura impuritățile dintr-o masă metalică. 2. (Text.) A subția, a face firele foarte fine. [< fr. affiner]. verb tranzitivafina

AFINÁ vb. tr. 1. a elimina, în timpul topirii, bulele de aer, impuritățile dintr-o masă metalică ori sticloasă. 2. (text.) a subția firele. (< fr. affiner) verb tranzitivafina

AFINÁ, afinez, vb. I. Tranz. 1. A separa de impurități o masă metalică. 2. A subția firele de lână, de bumbac etc. – Fr. affiner (it. affinare). verb tranzitivafina

afiná (a ~) (a separa de impurități, a subția firele) vb., ind. prez. 3 afineáză verb tranzitivafina

AFINÁ, afinez, vb. I. Tranz. 1. A separa de impurități o masă metalică. 2. A subția firele de lână, de bumbac etc. – Din fr. affiner, it. affinare. verb tranzitivafina

AFINÁ, afinez, vb. I. T r a n z. 1. (Complementul indică o masă metalică, uneori în stare lichidă) A separa de impurități (prin metode chimice sau electrolitice). 2. (Cu privire la fire de lînă, de bumbac etc.) A subția, a face foarte fin. verb tranzitivafina

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiafinat

afinat  temporar masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular afinat afinatul afina afinata
plural afinați afinații afinate afinatele
genitiv-dativ singular afinat afinatului afinate afinatei
plural afinați afinaților afinate afinatelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z