reduceri si promotii 2018
Definitie afinare - ce inseamna afinare - Dex Online

afinare definitie

AFINÁRE s.f. Acțiunea de a afina; afinaj. ♦ Operație de purificare a zahărului brut, care precedă decolorarea și rafinarea. ♦ Eliminarea completă a gazelor produse în topitura de sticlă. [< afina]. substantiv feminin afinare

AFINÁRE s. f. 1. acțiunea de a afina; afinaj. 2. operație de purificare a zahărului brut, care precedă decolorarea și rafinarea. (< afina) substantiv feminin afinare

AFINÁRE, afinări, s. f. Acțiunea de a afina. substantiv feminin afinare

afináre (acțiunea de a afina) s. f., g.-d. art. afinắrii; pl. afinắri substantiv feminin afinare

AFINÁRE, afinări, s. f. Acțiunea de a afina. 1. Purificare a unei mase metalice, separare de impurități (prin metode chim ce sau electrolitice). 2. Subțiere a firelor textile (torcîndu-le foarte fin). substantiv feminin afinare

AFINÁRE, afinări, s. f. Acțiunea de a afina; afinaj. 1. Proces de îndepărtare a impurităților dintr-un metal sau dintr-un aliaj. ♦ Perioadă din procesul de elaborare a oțelului, în care se produce oxidarea elementelor însoțitoare și se îndepărtează oxizii rezultați. 2. Operație de purificare a zahărului brut, premergătoare decolorării și rafinării. 3. Eliminare completă a gazelor produse în topitura de sticlă pentru a se realiza omogenizarea acesteia. – V. afina. substantiv feminin afinare

AFINÁ vb. I. tr. 1. A înlătura impuritățile dintr-o masă metalică. 2. (Text.) A subția, a face firele foarte fine. [< fr. affiner]. verb tranzitiv afina

afiná (a ~) (a separa de impurități, a subția firele) vb., ind. prez. 3 afineáză verb tranzitiv afina

AFINÁ vb. tr. 1. a elimina, în timpul topirii, bulele de aer, impuritățile dintr-o masă metalică ori sticloasă. 2. (text.) a subția firele. (< fr. affiner) verb tranzitiv afina

AFINÁ, afinez, vb. I. Tranz. 1. A separa de impurități o masă metalică. 2. A subția firele de lână, de bumbac etc. – Fr. affiner (it. affinare). verb tranzitiv afina

AFINÁ, afinez, vb. I. Tranz. 1. A separa de impurități o masă metalică. 2. A subția firele de lână, de bumbac etc. – Din fr. affiner, it. affinare. verb tranzitiv afina

AFINÁ, afinez, vb. I. T r a n z. 1. (Complementul indică o masă metalică, uneori în stare lichidă) A separa de impurități (prin metode chimice sau electrolitice). 2. (Cu privire la fire de lînă, de bumbac etc.) A subția, a face foarte fin. verb tranzitiv afina

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului afinare

afinare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular afinare afinarea
plural afinări afinările
genitiv-dativ singular afinări afinării
plural afinări afinărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z