AFIDAVÍT s.n. (Jur.) Depoziție scrisă sau orală dată sub prestare de jurământ. [< fr., engl. affidavit]. substantiv neutruafidavit
AFIDAVÍT s. n. (în unele state) declarație scrisă sub jurământ în fața instanței judecătorești (autentificată). (< fr., engl. affidavit) substantiv neutruafidavit
afidavít s.n. (în dreptul anglo-saxon) Declarație unilaterală scrisă sau orală dată sub jurământ în fața unui notar, a unui șerif etc. • pl. -e/<engl. affidavit. („DEXI – Dicționar explicativ ilustrat al limbii române”, Ed. ARC & GUNIVAS, 2007) substantiv neutruafidavit
afidavit substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | afidavit | afidavitul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | afidavit | afidavitului |
plural | — | — |