aferim definitie

aferím, interj. – Bravo, foarte bine! – Mr. aferim, megl. aferon. Tc. aferim, din per. āfarῑn (Roesler 588; Șeineanu, II, 9; Lokotsch 23); cf. alb. afërim, bg. aferim. invariabil aferim

AFERÍM interj. (Turcism înv.) Bine! bravo! perfect! admirabil! – Tc. aferim. invariabil aferim

aferim! interj. (turc. aferim, d. pers. aferin). Iron. Bravo, halal: aferim viteaz, viteazule! invariabil aferim

aferím (înv.) interj. invariabil aferim

aferim ! int. 1. (în sens bun) bravo ! prea bine! aferim ! frate Ghemiș, bine făcuși că veniși ! POP.; 2. (ironic) pentru fapte sau vorbe cari merită dezaprobare: ei, aferim, fătu meu !... primește blagoslovenia mea AL. ║ n. bravo, în sens de aprobare: dascălul doborît sub grindina laudelor și a aferimelor NEGR. [Turc. AFERIM]. invariabil aferim

AFERÍM interj. (Înv.) Foarte bine, bravo! – Din tc. aferim. invariabil aferim

AFERÍM interj. (Regional) Bine! bravo! perfect! admirabil! Aferim, Manole, Meștere Manole... Aferim, zidari, Nouă meșteri mari! TEODORESCU, P. P. 467. ◊ (Ironic) Frumooooos! tare frumos! Aferim!... coșcogea protopopoaie! zicea cuconul Ioniță cu o prefăcută supărare. HOGAȘ, DR. II 89. Aferim! buni judecători am! NEGRUZZI, S. I 305. invariabil aferim

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului aferim

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z