AFECTÍV, -Ă adj. 1. Referitor la sentimente, la afect. 2. Care arată afecțiune; sensibil, sentimental. [Cf. fr. affectiv, lat. affectivus]. adjectivafectiv
AFECTÍV, -Ă adj. 1. referitor la sentimente, la afect (1). 2. care dovedește afecțiune; sensibil, sentimental. (< fr. affectif, lat. affectivus) adjectivafectiv
AFECTÍV, -Ă, afectivi, -e, adj. Privitor la afect sau la sentimente. ♦ Care denotă afecțiune; sentimental. – Fr. affectif (lat. lit. affectivus) adjectivafectiv
*afectív, -ă adj. (lat. affectivus). De afect [!], care mișcă sufletu: fenomene afective. Care arată afecțiunea: gest afectiv. Sensibil, impresionabil: natură afectivă. adjectivafectiv
afectív adj. m., pl. afectívi; f. afectívă, pl. afectíve adjectivafectiv
AFECTÍV, -Ă, afectivi, -e, adj. Care aparține afectivității, privitor la sentimente; emotiv. ♦ Care denotă afecțiune; sentimental, sensibil. – Din fr. affectif, lat. affectivus. adjectivafectiv
AFECTÍV, -Ă, afectivi, -e, adj. 1. Care privește afectul, care se referă la sentimente. Cuvinte cu nuanță afectivă. 2. Care denotă afecțiune; simțitor, sentimental. Natură afectivă. adjectivafectiv
afectiv adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | afectiv | afectivul | afectivă | afectiva |
plural | afectivi | afectivii | afective | afectivele | |
genitiv-dativ | singular | afectiv | afectivului | afective | afectivei |
plural | afectivi | afectivilor | afective | afectivelor |