afect definitie

AFÉCT s.n. Reacție emotivă puternică și scurtă. ♦ Denumire generică pentru stările sau reacțiile afective; totalitatea stărilor psihice de natură senzorială, emoțională și sentimentală. [Pl. -te, (rar) -turi. [Cf. germ. Affekt, lat. affectus]. substantiv neutruafect

AFÉCT s. n. 1. reacție emoțională intensă și de scurtă durată. 2. denumire generică pentru stările sau reacțiile afective. 3. (med.) leziune. (< germ. Affekt, lat. affectus) substantiv neutruafect

AFÉCT, afecte, s. n. Reacție emotivă. – Germ. Affekt (lat. lit. affectus). substantiv neutruafect

aféct s. n., pl. afécte substantiv neutruafect

afect n. mișcarea sufletului care trece în pasiune, sentiment: toți oamenii sunt supuși afectelor. substantiv neutruafect

AFÉCT, afecte, s. n. 1. Reacție emoțională, cu o desfășurare puternică și relativ de scurtă durată. 2. Denumirea generică pentru stările sau reacțiile afective. – Din germ. Affekt, lat. affectus. substantiv neutruafect

*aféct n., pl. e (lat. affectus. V. perfect). Mișcare de suflet, sentiment, pasiune. substantiv neutruafect

AFÉCT, afecte, s. n. Reacție emotivă intensă și de scurtă durată. Spaima, furia, bucuria nestăpinită sînt afecte. substantiv neutruafect