afacere definitie

afácere (afáceri), s. f. – 1. Tranzacție financiară, comercială sau industrială. – 2. Treabă, îndeletnicire, ocupație. – 3. (Arg.) Organ genital. Format de la facere, după paralelismul fr. faire, affaire. Substituie o formație strict identică, bazată pe a- și inf. scurt; cf. ce-are aface? au de aface cu un derbedeu inteligent (Galaction); cf. v. sp. afazer „a avea de-a face”. – Der. afacerist, s. m. (om de afaceri fără scrupule, escroc); aferat, adj. (care este foarte ocupat); galicism, din fr. affairé. substantiv feminin afacere

AFÁCERE s.f. 1. Activitate comercială, industrială sau (mai ales) financiară, bazată adesea pe speculă și constând în vânzare, cumpărare, creditare, antrepriză etc. 2. Treabă, îndeletnicire. ◊ Afaceri interne (externe) = treburi, preocupări, lucrări privind problemele interne (externe) ale unui stat. [După fr. affaire]. substantiv feminin afacere

afácere s. f., g.-d. art. afácerii; pl. afáceri substantiv feminin afacere

AFÁCERE s. f. 1. activitate comercială. ♦ cifră de ĩ = total al banilor obținuți în comerț sau în alte activități economice. 2. acțiune din care rezultă un profit. ◊ tranzacție economică. 3. (fam.) îndeletnicire. ♦ ĩ interne (sau externe) = treburi, preocupări, lucrări privind problemele interne (sau externe) ale unui stat. (după fr. affaire) substantiv feminin afacere

AFÁCERE, afaceri, s. f. 1. Treabă (importantă), îndeletnicire, ocupație. ◊ Afaceri interne (sau externe) = treburi obștești privind problemele interne (sau externe) ale unei țări. 2. Tranzacție comercială bazată pe speculă sau pe speculații. ♦ (Fam.) Întreprindere cu rezultat favorabil. – Din a⁴ + facere (după fr. affaire). substantiv feminin afacere

*afácere f. (a 4 și facere, după fr. affaire). Treabă, lucru, daravere: afacere importantă, afacerĭ importante, afacerĭ comerciale, nu te amesteca în afacerile altuĭa. Pricină, proces: o afacere criminală. Pl. Interesele statuluĭ saŭ ale particularilor: afacerile merg bine. Ministerul Afacerilor străine, ministeru de externe. A face afacerĭ, a cîștiga din afacerĭ. Face afacerea mea, îmĭ convine. substantiv feminin afacere

AFÁCERE, afaceri, s. f. 1. Activitate legală din domeniul agricol, industrial, comerț, financiar etc. desfășurată în scopul obținerii de profit. 2. (Fam.) Întreprindere cu rezultat favorabil. 3. Acțiune (importantă), îndeletnicire, ocupație. ◊ Afaceri interne (sau externe) = treburi obștești privind problemele interne (sau externe) ale unei țări. – A³ + facere (după fr. affaire). substantiv feminin afacere

afacere f. 1. obiectul unei ocupațiuni, treabă, pricină: afacere importantă; 2. tranzacțiune: afacerea s´a făcut; 3. pl. interese publice sau particulare, trebi: cum merg afacerile ? substantiv feminin afacere

AFÁCERE afaceri, s. f. 1. Treabă (importantă), îndeletnicire, ocupație. Eftimie umbla pe uliță, pe la afacerile lui, întunecat la față. DUMITRIU, N. 246. Nu-mi place ca cineva să se vîre în afacerile mele. SAHIA, N. 104. ◊ Afaceri interne (sau externe) = treburi obștești privind problemele interne (sau externe) ale unei țări. Ministerul Afacerilor Interne. Ministerul Afacerilor Externe. ◊ Însărcinat cu afaceri = reprezentant diplomatic avînd misiunea să reprezinte interesele țării sale și ținînd temporar locul unui ambasador sau ministru plenipotențiar. 2. (În orînduirea capitalistă) Tranzacție comercială (bazată pe speculă sau pe speculații). Am uitat să-ți spun că a trecut la amiază pe la noi cuscrul Haralambie, întorcîndu-se de la tîrgul Botoșanilor unde are dumnealui afaceri cu negustorii. SADOVEANU, N. F. 86. ◊ (Numai la pl., cu sens peiorativ) Reprezentanții claselor exploatatoare făceau tot felul de afaceri. ◊ (Familiar) întreprindere cu rezultat bun, favorabil. A făcut o afacere bună cu mobila pe care a cumpărat-o. ◊ Expr. E O afacere să... sau nu e (nici) o afacere să... = e (sau nu este, nu e de loc) avantajos să... substantiv feminin afacere

afacere umedă expr. (intl.) crimă în care victima pierde sânge substantiv feminin afacereumedă