reduceri si promotii 2018
Definitie afîna - ce inseamna afîna - Dex Online

afîna definitie

áfină f., pl. e (din dafin infl. de lat. ácinus și ácinum, pl. ácina, bobiță, bacă. D. rom. vine ung. afónya și áfonya. Fruct de afin. substantiv feminin afină

áfină1 (fruct) s. f., g.-d. art. áfinei; pl. áfine substantiv feminin afină

ÁFINĂ, afine, s. f. Fructul comestibil al afinului1, în formă de bobiță neagră-albăstruie. – Forma feminină a lui afin1. substantiv feminin afină

ÁFINĂ, afine, s. f. Fructul comestibil al afinului1, o bacă în formă de bobiță neagră-albăstruie, brumată, cu gust acrișor. – Din afin1. substantiv feminin afină

afină f. broboană de afin din care se fac conserve și siropuri răcoritoare; sucul lor roșu închis se întrebuințează spre a văpsi stofe și pentru colorarea artificială a vinurilor. substantiv feminin afină

AFÍNĂ, afine, s. f. Fructul comestibil al afinului, în formă de bobiță neagră-albăstruie, cu gust ușor astringent. Pe prietenul nostru Alecu l-am hrănit cu caș și cu miel fript și l-am cinstit cu rachiu de afine. SADOVEANU, N. F. 172. substantiv feminin afină

AFÍN, -Ă adj. Înrudit. // s.m. și f. Rudă prin alianță. [< lat. affinis]. substantiv masculin și feminin afin

AFÍN, -Ă I. adj. înrudit. II. s. m. f. rudă prin alianță. (< lat. affinis) substantiv masculin și feminin afin

AFÍN2, afini, s. m. (Jur.) Rudă prin alianță. – Lat. lit. affinis. substantiv masculin și feminin afin

AFÍN2, -Ă, afini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană aflată în raport juridic de afinitate (4). 2. Adj. Asemănător, înrudit în spirit. – din lat. affinis. substantiv masculin și feminin afin

*afín, -ă adj. (lat. affínis, învecinat, d. finis, hotar. V. fine). Rudă pin [!] alianță. substantiv masculin și feminin afin

AFÍN2, afini, s. m. (Jur.) Rudă prin alianță. substantiv masculin și feminin afin

afínă2 (rudă) s. f., g.-d. art. afínei; pl. afíne substantiv masculin și feminin afină

AFÎNÁ, afînez, vb. I. Tranz. (Cu privire la pămînt, la zăpadă etc., în opoziție cu îndesa) A face să fie rar, neîndesat (întocmai ca finul); a face mai puțin compact. Grădinarul afînează pămîntul. temporar afîna

afînéz v. tr. (d. fîn). Fac ca fînu, răresc, înfoĭez: a afîna pămîntu. temporar afînez

AFINÁ vb. I. tr. 1. A înlătura impuritățile dintr-o masă metalică. 2. (Text.) A subția, a face firele foarte fine. [< fr. affiner]. verb tranzitiv afina

AFINÁ vb. tr. 1. a elimina, în timpul topirii, bulele de aer, impuritățile dintr-o masă metalică ori sticloasă. 2. (text.) a subția firele. (< fr. affiner) verb tranzitiv afina

AFINÁ, afinez, vb. I. Tranz. 1. A separa de impurități o masă metalică. 2. A subția firele de lână, de bumbac etc. – Fr. affiner (it. affinare). verb tranzitiv afina

afiná (a ~) (a separa de impurități, a subția firele) vb., ind. prez. 3 afineáză verb tranzitiv afina

AFINÁ, afinez, vb. I. Tranz. 1. A separa de impurități o masă metalică. 2. A subția firele de lână, de bumbac etc. – Din fr. affiner, it. affinare. verb tranzitiv afina

AFINÁ, afinez, vb. I. T r a n z. 1. (Complementul indică o masă metalică, uneori în stare lichidă) A separa de impurități (prin metode chimice sau electrolitice). 2. (Cu privire la fire de lînă, de bumbac etc.) A subția, a face foarte fin. verb tranzitiv afina

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului afîna

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z