AEROVEHÍCUL s.n. Aeronavă. [< aero- + vehicul]. substantiv neutruaerovehicul
AEROVEHÍCUL s. n. aeronavă. (< fr. aérovehicul) substantiv neutruaerovehicul
aerovehícul s. n., pl. aerovehícule substantiv neutruaerovehicul
AEROVEHÍCUL, aerovehicule, s. n. Aeronavă. – Aero- + vehicul. substantiv neutruaerovehicul
aerovehicul substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | aerovehicul | aerovehiculul |
plural | aerovehicule | aerovehiculele | |
genitiv-dativ | singular | aerovehicul | aerovehiculului |
plural | aerovehicule | aerovehiculelor |