aeroplan definitie

AEROPLÁN s.n. Avion. [< fr. aéroplane]. substantiv neutruaeroplan

AEROPLÁN s. n. avion. (< fr. aéroplane) substantiv neutruaeroplan

AEROPLÁN, aeroplane, s. n. Avion. – Fr. aéroplane. substantiv neutruaeroplan

*aeroplán n., pl. e (aero din aerostat și plan din planez). Mașină de zburat, avion. – Curat rom. ar fi zburătoare, f., pl. orĭ. – La 1898 Enric Farman s' a urcat la 25 m., iar la 25 Iuliŭ 1909 Blériot a zburat din Francia în Anglia peste strîmtoarea Mîniciĭ. V. balon. substantiv neutruaeroplan

aeroplán (-ro-plan) s. n., pl. aeropláne substantiv neutruaeroplan

aeroplan n. aparat ce se susține în aer făr´a fi mai ușor ca aerul și la care presiunea vântului se face pe niște suprafețe înclinate: aeroplanele pot fi monoplane, biplane, etc. substantiv neutruaeroplan

AEROPLÁN, aeroplane, s. n. Avion. – Din fr. aéroplane. substantiv neutruaeroplan

AEROPLÁN, aeroplane, s. n. Avion. Lumea nouă se folosește de tractoare, de aeroplane, de electricitate. SADOVEANU, M. C. 211. substantiv neutruaeroplan

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiaeroplan

aeroplan  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aeroplan aeroplanul
plural aeroplane aeroplanele
genitiv-dativ singular aeroplan aeroplanului
plural aeroplane aeroplanelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z