AERONAÚT, -Ă s.m. și f. Cel care conduce (sau călătorește cu) un vehicul aerian. [< fr. aéronaute, cf. lat. aer – aer, nauta – navigator]. substantiv masculin și femininaeronaut
AERONAÚT, -Ă s. m. f. cel care conduce un vehicul aerian. (< fr. aéronaute) substantiv masculin și femininaeronaut
AERONAÚT, -Ă, aeronauți, -te, s. m. și f. Persoană care conduce (sau care călătorește cu) un vehicul aerian. – După fr. aéronaute (< gr.). substantiv masculin și femininaeronaut
*aeronáut m. (aer și naut din argonaut). Cel ce călătorește în aerostat. – Fals -naút. substantiv masculin și femininaeronaut
aeronaút s. m., pl. aeronaúți substantiv masculin și femininaeronaut
aeronaut m. cel ce se ridică în aer cu un balon. substantiv masculin și femininaeronaut
AERONAÚT, -Ă, aeronauți, -te, s. m. și f. Persoană care conduce un vehicul aerian. – Din fr. aéronaute. substantiv masculin și femininaeronaut
AERONAÚT, -Ă, aeronauți, -te, s. m. și f. Persoană care conduce un vehicul aerian (în special un balon) sau care călătorește cu un asemenea vehicul. V. aviator. substantiv masculin și femininaeronaut
aeronaútă s. f., g.-d. art. aeronaútei; pl. aeronaúte substantiv masculin și femininaeronaută
aeronaut substantiv masculin și feminin | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | aeronaut | aeronautul | aeronaută | aeronauta |
plural | aeronauți | aeronauții | aeronaute | aeronautele | |
genitiv-dativ | singular | aeronaut | aeronautului | aeronaute | aeronautei |
plural | aeronauți | aeronauților | aeronaute | aeronautelor |