AEROMETRÍE s.f. Ramură a fizicii care studiază proprietățile fizice ale aerului și măsoară efectele lui mecanice. [Gen. -iei. / < fr. aérométrie, cf. gr. aer – aer, metron – măsură]. substantiv femininaerometrie
AEROMETRÍE s. f. ramură a fizicii care studiază proprietățile fizice ale aerului pe baza efectelor lui mecanice. (< fr. aérométrie) substantiv femininaerometrie
AEROMETRÍE s. f. Parte a fizicii care studiază proprietățile aerului și ale gazelor. – Fr. aérométrie. substantiv femininaerometrie
*aerometríe f. (aer și metrie). Știința proprietăților fizice ale aeruluĭ. substantiv femininaerometrie
aerometríe (-me-tri-) s. f., art. aerometría, g.-d. aerometríi, art. aerometríei substantiv femininaerometrie
AEROMETRÍE s. f. Ramură a fizicii care studiază proprietățile fizice ale aerului1 și ale gazelor și măsoară efectele lor mecanice. – Din fr. aérométrie. substantiv femininaerometrie
AEROMETRÍE s. f. Parte a fizicii care studiază proprietățile aerului și ale gazelor (în special densitatea lor). substantiv femininaerometrie
aerometrie substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | aerometrie | aerometria |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | aerometrii | aerometriei |
plural | — | — |