AEROLOGÍE s.f. Parte a meteorologiei care studiază păturile superioare ale atmosferei. [Gen. -iei. / < fr. aérologie, cf. gr. aer – aer, logos – studiu]. substantiv femininaerologie
AEROLOGÍE s. f. ramură a meteorologiei care studiază păturile înalte ale atmosferei terestre. (< fr. aérologie) substantiv femininaerologie
AEROLOGÍE s. f. Capitol al meteorologiei care se ocupă cu repartiția elementelor meteorologice (presiune, temperatură etc.) în atmosferă și în mișcările din atmosferă. – Fr. aérologie (< gr.). substantiv femininaerologie
*aerologíe f. (aer și -logie). Partea fiziciĭ care tratează despre aer. substantiv femininaerologie
aerologíe s. f., art. aerología, g.-d. aerologíi, art. aerologíei substantiv femininaerologie
AEROLOGÍE s. f. Ramură a meteorologiei care se ocupă cu studiul proprietăților atmosferei. – Din fr. aérologie. substantiv femininaerologie
AEROLOGÍE s. f. Parte a fizicii care se ocupă cu cerce-tarea păturilor superioare ale atmosferei pâmîntești. substantiv femininaerologie
aerologie substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | aerologie | aerologia |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | aerologii | aerologiei |
plural | — | — |