AERISÍRE, aerisiri, s. f. Acțiunea de a aerisi. substantiv femininaerisire
AERISÍRE, aerisiri, s. f. Acțiunea de a aerisi și rezultatul ei; aeriseală. – V. aerisi. substantiv femininaerisire
AERISÍRE, aerisiri, s. f. Acțiunea de a aerisi. Aerisirea sălii de bibliotecă. substantiv femininaerisire
AERISÍ, aerisesc, vb. IV. Tranz. A lăsa să pătrundă aer proaspăt într-o încăpere; a expune un obiect (de îmbrăcăminte) la aer. – Ngr. aerízo (aor. aerisa). verb tranzitivaerisi
AERISÍ, aerisesc, vb. IV. Tranz. A lăsa să pătrundă aer1 (1) proaspăt într-o încăpere; a expune un obiect (de îmbrăcăminte) la aer1. ♦ Refl. A ieși afară pentru a respira aer1 proaspăt; a se răcori. – Din ngr. aéríso (aor. lui aerizo). verb tranzitivaerisi
aerisì v. 1. a împrospăta aerul: a aerisi casa; 2. a scoate la aer curat (haine, plante). [Gr. mod.]. verb tranzitivaerisì
aerisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aerisésc, imperf. 3 sg. aeriseá; conj. prez. 3 să aeriseáscă verb tranzitivaerisi
AERISÍ, aerisesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la încăperi) A curăța de aerul viciat, prin introducere de aer proaspăt; (complementul indică un obiect de îmbrăcăminte, așternutul patului etc.) a expune la aer. Aerisește rufăria copilului. Odaie bine aerisită. verb tranzitivaerisi
aerisésc v. tr. (ngr. aerizo, aor. aérisa). Primenesc aeru: a aerisi o odaĭe. Expun la aer, zvîntez: a aerisi haĭnele. – Și aerez. verb tranzitivaerisesc
aerisire substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | aerisire | aerisirea |
plural | aerisiri | aerisirile | |
genitiv-dativ | singular | aerisiri | aerisirii |
plural | aerisiri | aerisirilor |