AERISÍ, aerisesc, vb. IV. Tranz. A lăsa să pătrundă aer proaspăt într-o încăpere; a expune un obiect (de îmbrăcăminte) la aer. – Ngr. aerízo (aor. aerisa). verb tranzitiv aerisi
AERISÍ, aerisesc, vb. IV. Tranz. A lăsa să pătrundă aer1 (1) proaspăt într-o încăpere; a expune un obiect (de îmbrăcăminte) la aer1. ♦ Refl. A ieși afară pentru a respira aer1 proaspăt; a se răcori. – Din ngr. aéríso (aor. lui aerizo). verb tranzitiv aerisi
aerisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aerisésc, imperf. 3 sg. aeriseá; conj. prez. 3 să aeriseáscă verb tranzitiv aerisi
aerisì v. 1. a împrospăta aerul: a aerisi casa; 2. a scoate la aer curat (haine, plante). [Gr. mod.]. verb tranzitiv aerisì
AERISÍ, aerisesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la încăperi) A curăța de aerul viciat, prin introducere de aer proaspăt; (complementul indică un obiect de îmbrăcăminte, așternutul patului etc.) a expune la aer. Aerisește rufăria copilului. Odaie bine aerisită. verb tranzitiv aerisi
aerisésc v. tr. (ngr. aerizo, aor. aérisa). Primenesc aeru: a aerisi o odaĭe. Expun la aer, zvîntez: a aerisi haĭnele. – Și aerez. verb tranzitiv aerisesc
| aerisi verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a) aerisi | aerisire | aerisit | aerisind | singular | plural | ||
| aerisind | aerisiți | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | aerisesc | (să) aerisesc | aeriseam | aerisii | aerisisem | |
| a II-a (tu) | aerisești | (să) aerisești | aeriseai | aerisiși | aerisiseși | ||
| a III-a (el, ea) | aerisește | (să) aeriseai | aerisea | aerisi | aerisise | ||
| plural | I (noi) | aerisim | (să) aerisim | aeriseam | aerisirăm | aerisiserăm | |
| a II-a (voi) | aerisiți | (să) aerisiți | aeriseați | aerisirăți | aerisiserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | aerisesc | (să) aerisească | aeriseau | aerisiră | aerisiseră | ||