AERÁJ s.n. Introducere de aer prospăt într-un loc închis (mină, hală de uzine etc.); ventilație, aerisire. [< fr. aérage]. substantiv neutruaeraj
AERÁJ s. n. Primirea și distribuirea aerului într-o mină, într-o sală de spectacole etc. – Fr. aérage. substantiv neutruaeraj
aeráj s. n. substantiv neutruaeraj
AERÁJ s. n. Primenire și distribuire a aerului1 (1) într-o mină, într-o sală de spectacole etc. – Din fr. aérage. substantiv neutruaeraj
AERÁJ s. n. Primenirea și distribuirea aerului într-un loc închis, într-o mină, într-o hală industrială, într-o sală de spectacole; aerisire. Tuburi de aeraj. substantiv neutruaeraj
aeraj substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | aeraj | aerajul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | aeraj | aerajului |
plural | — | — |