aera definitie

AERÁ vb. I. 1. tr. A aerisi. ♦ A zvânta, a expune la soare și la aer (lucruri, haine etc.). 2. refl. (rar) A-și face vânt. [< fr. aérer]. verb tranzitivaera

AERÁ vb. tr. 1. a introduce aer proaspăt într-un loc închis; a aerisi. 2. a expune la soare și la aer (lucruri, haine). (< fr. aérer) verb tranzitivaera

AERÁ, aerez, vb. I. Tranz. 1. A introduce aer în masa unui lichid, a unui material granulos sau care e în formă de pastă fluidă. 2. A răci cerealele dintr-un siloz prin introducerea de aer sub presiune sau prin vânturare cu lopeți. – Fr. aérer. verb tranzitivaera

AERÁ, aerez, vb. I. Tranz. 1. A introduce aer¹ (1) în masa unui lichid, a unui material granulos sau care este în formă de pastă fluidă. 2. A răci cerealele dintr-un siloz prin introducerea de aer¹ (1) sub presiune sau prin vânturare cu lopeți. – Din fr. aérer. verb tranzitivaera

aerá (a ~) vb., ind. prez. 3 aereáză verb tranzitivaera

*aeréz v. tr. (fr. aérer). Aerisesc. verb tranzitivaerez

aerisésc v. tr. (ngr. aerizo, aor. aérisa). Primenesc aeru: a aerisi o odaĭe. Expun la aer, zvîntez: a aerisi haĭnele. – Și aerez. verb tranzitivaerisesc