adáug, a adăuga și (est) -gésc, a adăugi și (vechĭ) a adáuge, part. adáus v. tr. (lat. adaugére, pop. adáugere, part. adauctum, id., d. augére, a mări. V. augment). Pun ceva pe lîngă altu saŭ altele: a adăuga un franc la sută, sare ciorbei. Fig. Maĭ spun ceva: nu maĭ adaug nimic la cele spuse. Vechĭ. Măresc, sporesc: a adăuga banii, averea. Încarc la plata biruluĭ: să n' aibă voĭe a-ĭ scădea, nicĭ a-ĭ adăugi. L-a adăugat cu pîra, l-a încărcat cu pîra. I-a adăugit pîntecele, a lăsat-o gravidă. V. refl. Vechĭ. Cresc, sporesc: apa, patima, suspinu se adaoge [!]. Mă unesc. Trans. Mă recăsătorec. Mă înmulțesc: păcătoșiĭ se adaug [!]. Mă compar, mă asemăn (Cor.). Mă adaug la masa cuĭva, mă pun la masa luĭ. V. intr. Boala adăogea, se agrava. – Forme vechĭ: adao-: să-și adaogă, Domnu să vă adaogă, se va adaoge, va adaoga, va adaogi, aŭ adaoș (adăuga), îl adaoseră (adăugără). verb tranzitivadaug
adáug, a adăuga și (est) -gésc, a adăugi și (vechĭ) a adáuge, part. adáus v. tr. (lat. adaugére, pop. adáugere, part. adauctum, id., d. augére, a mări. V. augment). Pun ceva pe lîngă altu saŭ altele: a adăuga un franc la sută, sare ciorbei. Fig. Maĭ spun ceva: nu maĭ adaug nimic la cele spuse. Vechĭ. Măresc, sporesc: a adăuga banii, averea. Încarc la plata biruluĭ: să n' aibă voĭe a-ĭ scădea, nicĭ a-ĭ adăugi. L-a adăugat cu pîra, l-a încărcat cu pîra. I-a adăugit pîntecele, a lăsat-o gravidă. V. refl. Vechĭ. Cresc, sporesc: apa, patima, suspinu se adaoge [!]. Mă unesc. Trans. Mă recăsătorec. Mă înmulțesc: păcătoșiĭ se adaug [!]. Mă compar, mă asemăn (Cor.). Mă adaug la masa cuĭva, mă pun la masa luĭ. V. intr. Boala adăogea, se agrava. – Forme vechĭ: adao-: să-și adaogă, Domnu să vă adaogă, se va adaoge, va adaoga, va adaogi, aŭ adaoș (adăuga), îl adaoseră (adăugără). verb tranzitivadaug
ADĂUGÁ, adáug, vb. I. 1. Tranz. A mai pune peste, a pune în plus. ♦ A spune sau a scrie în continuare sau în completare. 2. Refl. A se alătura, a se alipi, a se reuni. [Var.: adăogá vb. I, adáoge vb. III, adăogí, adăugí vb. IV] – Lat. *adaugĕre. verb tranzitivadăuga
adaoge (adăoga, adăogi) v. 1. a mai pune ceva lângă altele; 2. a mai da, a mai spune. [Lat. ADAUGERE]. verb tranzitivadaoge
ADĂUGÍ vb. IV. v. adăuga. verb tranzitivadăugi
adaoge (adăoga, adăogi) v. 1. a mai pune ceva lângă altele; 2. a mai da, a mai spune. [Lat. ADAUGERE]. verb tranzitivadaoge
ADĂUGÍ vb. IV v. adăuga. verb tranzitivadăugi
adăugá (a ~) (-dă-u-) vb., ind. prez. 1 sg. adáug, 3 adáugă (-da-u-), 1 pl. adăugắm; conj. prez. 3 să adáuge; ger. adăugấnd verb tranzitivadăuga
ADĂUGÁ, adáug, vb. I. 1. Tranz. A mai pune peste..., a da în plus; a face să sporească. ♦ A spune sau a scrie ceva în continuare sau în completare. 2. Refl. și tranz. A (se) alătura, a (se) alipi, a (se) reuni. [Pr.: -dă-u-. – Var: adăogá vb. I, adáoge vb. III, adăogí, adăugí vb. IV] – Lat. *adaugere. verb tranzitivadăuga
ADĂUGÁ, adáug, vb. I. 1. Tranz. A mai pune peste..., a da în plus; a face să sporească. ♦ A spune sau a scrie ceva în continuare sau în completare. 2. Refl. și tranz. A (se) alătura, a (se) alipi, a (se) reuni. [Pr.: -dă-u-. – Var: adăogá vb. I, adáoge vb. III, adăogí, adăugí vb. IV] – Lat. *adaugere. verb tranzitivadăuga
ADĂUGÍ vb. IV v. adăuga. verb tranzitivadăugi
ADĂUGÁ, adăug, vb. I. 1. T r a n z. A mai pune peste, a completa cu, a pune în plus. Adaugă zahăr la ceai. [= (în forma adaoge) Scumpul cumpără stafide și cere să-i adaoge piper. PANN, P. V. III 78. ◊ (Cu privire la vorbe, fraze, idei) A spune sau a scrie în continuare sau în completare. Mai ai ceva de adăugat la scrisoare? ◊ (Urmat de propoziții completive) A adăugat că... 2. R e f l. A se alătura, a se așeza pe lîngă, a se alipi, a se reuni. Loviturilor zdrobitoare date dușmanului de ostașii sovietici pe front li s-au adăugat puternicele lovituri date de nenumăratele detașamente de partizani. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 159. 3. Tranz. (Regional, cu dativul persoanei; atestat în forma adăoga) A agonisi, a dobîndi. Mai departe nu merg, zise el, în calea asta, destul am lucrat și destul mi-am adăogat: am scăpat trei vietăți de la pierire și mi-am adunat trei prieteni. RETEGANUL, P. V 4. - Pronunțat: -dă-u-. – Variante: adaogá, adáog (DUMITRIU, B. F. 92, BENIUC, V. 112, SADOVEANU, N. F. 13), vb. I, adăogí, adăogesc (SADOVEANU, N. F. 6), adăugí (PAS, L. I 159, NEGRUZZI, S. I 140) vb. IV, (învechit și regional) adaóge, part. adaos (ODOBESCU, S. III 10), vb. III. verb tranzitivadăuga
adăuga | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)adăuga | adăugare | adăugat | adăugând | singular | plural | ||
adăugând | adaugați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | adaug | (să)adaug | adăugam | adăugai | adăugasem | |
a II-a (tu) | adaugi | (să)adaugi | adăugai | adăugași | adăugaseși | ||
a III-a (el, ea) | adaugă | (să)adăugai | adăuga | adăugă | adăugase | ||
plural | I (noi) | adăugăm | (să)adaugăm | adăugam | adăugarăm | adăugaserăm | |
a II-a (voi) | adăugați | (să)adaugați | adăugați | adăugarăți | adăugaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | adaugă | (să)adauge | adăugau | adăugară | adăugaseră |