advocat definitie

AVOCÁT, -Ă, avocați, -te, s. m. și f. Persoană care, pe baza calificării și a pro­fesiunii sale, are calitatea, de a acorda asistență juridică. ◊ Expr. A se face (sau a fi) avocatul cuiva = a lua insistent apărarea cuiva. [Var.: (rar) advocat, -ă s. m. și f.] – Din fr. avocat, lat. advocatus. substantiv masculin și femininavocat

advocát (advocáți), s. m. – Persoană care are profesiunea de a acorda asistență juridică. – Var. avocat. Mr. avucat. < Lat. advocatus (sec. XIX). Contactul cu fr. avocat, it. avocato, a dat varianta fără d (și der. săi). Forma mr. provine direct din it. – Der. advocățesc, adj.; advocăție, s. f. (avocatură); advocățime, s. f. (adunare de advocați); advocatură, s. f. substantiv masculin și femininadvocat

ADVOCÁT, -Ă s.m. și f. v. avocat. substantiv masculin și femininadvocat

ADVOCÁT, -Ă s. m. și f. v. avocat. substantiv masculin și femininadvocat

*advocát și (ob.) avocát m. (lat. advocatus, chemat; it. avvocato, fr. avocat). Cel care te apără la judecată. Fig. Cel care intervine p. altu. – Despre o femeĭe, se poate zice a(d)vocată. V. patron, vechil, jălbar și clănțăŭ. substantiv masculin și femininadvocat

advocat m. cel ce pledează dinaintea tribunalelor. substantiv masculin și femininadvocat

ADVOCÁT, -Ă s. m. și f. v. avocat. substantiv masculin și femininadvocat

ADVOCÁT, -Ă s. m. și f. v. avocat. substantiv masculin și femininadvocat