ADVERSITÁTE s.f. Împrejurare, situație potrivnică, grea; dificultate. [Cf. fr. adversité, lat. adversitas]. substantiv feminin adversitate
ADVERSITÁTE, adversități, s. f. Împrejurare potrivnică, dificultate cu care cineva are de luptat. – Fr. adversité (lat. lit. adversitas, -atis). substantiv feminin adversitate
ADVERSITÁTE s. f. împrejurare potrivnică; dificultate. (< fr. adversité, lat. adversitas) substantiv feminin adversitate
*adversitáte f. (lat. advérsitas, -átis). Nenorocire, nenoroc, suferință. substantiv feminin adversitate
adversitáte s. f., g.-d. art. adversitắții; pl. adversitắți substantiv feminin adversitate
adversitate f. nenorocire, răstriște. substantiv feminin adversitate
ADVERSITÁTE, adversități, s. f. Împrejurare potrivnică cu care cineva are de luptat; dificultate. – Din fr. adversité, lat. adversitas, -atis. substantiv feminin adversitate
ADVERSITÁTE, adversități, s. f. Împrejurare potrivnică, situație grea, dificultate cu care cineva are de luptat. În cine știe ce coclauri singuratice, un sat umil făcea față tuturor adversităților firii. BOGZA, C. O. 241. substantiv feminin adversitate
| adversitate substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | adversitate | adversitatea |
| plural | adversități | adversitățile | |
| genitiv-dativ | singular | adversități | adversității |
| plural | adversități | adversităților | |