ADVERSITÁTE s.f. Împrejurare, situație potrivnică, grea; dificultate. [Cf. fr. adversité, lat. adversitas]. substantiv femininadversitate
ADVERSITÁTE s. f. împrejurare potrivnică; dificultate. (< fr. adversité, lat. adversitas) substantiv femininadversitate
ADVERSITÁTE, adversități, s. f. Împrejurare potrivnică, dificultate cu care cineva are de luptat. – Fr. adversité (lat. lit. adversitas, -atis). substantiv femininadversitate
*adversitáte f. (lat. advérsitas, -átis). Nenorocire, nenoroc, suferință. substantiv femininadversitate
adversitáte s. f., g.-d. art. adversitắții; pl. adversitắți substantiv femininadversitate
adversitate f. nenorocire, răstriște. substantiv femininadversitate
ADVERSITÁTE, adversități, s. f. Împrejurare potrivnică cu care cineva are de luptat; dificultate. – Din fr. adversité, lat. adversitas, -atis. substantiv femininadversitate
ADVERSITÁTE, adversități, s. f. Împrejurare potrivnică, situație grea, dificultate cu care cineva are de luptat. În cine știe ce coclauri singuratice, un sat umil făcea față tuturor adversităților firii. BOGZA, C. O. 241. substantiv femininadversitate
adversitate substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | adversitate | adversitatea |
plural | adversități | adversitățile | |
genitiv-dativ | singular | adversități | adversității |
plural | adversități | adversităților |